Conf. univ. dr. Ovidiu GAVRILOVICI

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea absolvită: Psihologie și Științe ale Educației

Este conferenţiar doctor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A obținut titlul de doctor în psihologie la Case Western Reserve University, Cleveland USA iar competențele sale sunt în domeniile dezvoltare organizaţională, planificare şi evaluare a programelor sociale. De asemenea, domnul Gavrilovici este implicat într-o serie de proiecte cu finanțare europeană și este foarte activ și în sectorul non-profit, nu doar în mediul academic, fiind președinte al Asociației Psiterra și președinte al Consiliului de administrație a Fundației “Alături de Voi”.


Membru a numeroase organizații și societăți naționale și internaționale din ariile psihologie și mediului de afaceri, domnul Gavrilovici este un profesionist care știe cum să-și pună în valoare aptitudinile și experiența, în sprijinul unor cauze mereu constructive.

Prof. univ. dr. Mihai Dinu GHEORGHIU

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea absolvită: Psihologie și Științe ale Educației

Studenția mea s-a petrecut într-o altă perioadă de tranziție decît cea recentă, devenită celebră sub acest nume. Începutul anilor 1970 erau purtători de alte speranțe. Ce pot spune este că experiența care m-a legat cel mai mult de universitate și a rămas pentru mine o marcă a studenției a fost cea a presei studențești și în primul rînd a revistei universității, care s-a numit la inceput “Alma Mater” și a devenit ulterior, în acei ani, “Dialog”. Am deprins prin ea o nouă meserie, de ziarist, și o nouă vocație, de critic literar, pe lîngă profesia de psiho-sociolog pentru care eram pregătit. Venea de altfel în continuarea unei alte experiențe, cea a revistei liceului (Negruzzi, “Internat”, revista se numea “Corolar”), și era asociată unor prietenii care aveau să devină de durată.


Aveam o mult mai mare libertate de mișcare decît își închipuie cei care denunță azi “cenzura comunistă”, însă e adevărat că “șurubul” acesteia avea să se strîngă tot mai mult pe parcurs. Era poate și o perioadă de mari iluzii, pe care ni le imaginam însă realizabile, în prelungirea unor ani de deschidere anteriori. Orice analiză retrospectivă, oricît de lucidă, dacă nu ține cont și de modul de trăire a acelei perioade riscă să o falsifice.


Au fost ani în care vedeam multe filme bune, piese de teatru, se traduceau și se publicau cărți pasionante, și în care se vorbea tot mai mult de posibilitatea unei generații alternative, ceea ce le dădea tinerilor impresia că au un fel de “misiune”.


Ulterior în literatură ea a și căpătat un nume, cel al “generației ’80”. Un nume paradoxal și în vădit contrast cu amintirile cele mai sumbre despre anii 1980, dar care demonstrează în ce măsură tinerii sînt capabili să inventeze lumi paralele cu cele ale vîrstnicilor și să trăiască destul de feriți în ele.


Acum tot ce se scrie despre acei ani a devenit “istorie”, “mărturie”, “memorie”. Cu un an și jumătate în urmă am avut o tradiționala revedere la 30 de ani de la terminarea facultății, și pe unii colegi mi-era greu să-i recunosc. Nu mai sîntem aceiași, drumurile s-au despărțit și chiar dacă avem o vîrstă apropiată și amintiri comune nu sînt convins că termenul de “generație” ni se potrivește: diferențele și distanțele sînt mai mari decît apropierile. Asta mă face tot mai mult să cred că tinerii sînt cei care fac istoria, iar bătrînii doar o povestesc, cu mai mult sau mai puțin har sau haz.

Conf. univ. dr. Alois GHERGUȚ

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea absolvită: Psihologie și Științe ale Educației

Studenția mea la Cuza a debutat în anul 1990 într-un mod inedit; secretariatul Facultății de Filozofie (pe atunci specializările psiho-pedagogice erau în cadrul acestei facultăți), “derutat” de numele meu, m-a repartizat pe listele de cazare ale fetelor și lucrul acesta a starnit invidia celorlalți băieți din an.


Dincolo de acest episod și de alte momente nostime îmi amintesc cu nostalgie de unele evenimente academice care au marcat pregătirea noastră. Spre exemplu, primii specialiști sau profesori străini care au ținut primele conferințe în universitatea noastră, primele donații de carte și revistă de specialitate în limba engleză sau franceză, primele ieșiri în străinatate și contactul cu “lumea nouă” la care nici nu îndrăzneam să visăm înainte de ’90.


Un alt lucru important care mi-a rămas în minte a fost ziua când mi-am deschis la uaic.ro prima adresă de mail (una din primele 100 de adrese ale studenților) pentru care a trebuit să obțin două recomandări din partea unor cadre didactice și să aștept un timp aprobările necesare, apoi primele schimburi de mesaje de pe primele PC-uri din facultate (vestitele pe atunci 286 sau 386).


Astăzi toate aceste aspecte “de pe vremea noastră” au devenit obișnuință și la îndemăna fiecărui student. De ce și cum am ramas la Cuza? Pe această temă aș putea scrie un roman… A fost un moment extrem de dificil când a trebuit să iau o decizie cu impact major în viața mea, având în vedere că din primele promoții de absolvenți de psihologie, sociologie, pedagogie, băieții erau curtați de instituții sau servicii de informații, armată, poliție, firme cu renume etc., unde tentațiile erau foarte mari în acea vreme.


Cu toate acestea, am ales varianta cea mai “păcătoasă” din punct de vedere financiar (pe atunci din salariul meu de preparator nu reușeam să-mi plătesc nici chiria în Iași). După un timp mi-am dat seama că a fost cea mai bună alegere, având în vedere oportunitățile de dezvoltare profesională și umană oferite de statutul câștigat în rândul corpului didactic de la Cuza!